Din ce ne extragem placerea cind chatuim (cu necunoscuti, in special)?
Din faptul ca cineva ne da atentie si noi evoluam pe o scena imaginara, alcatuita din cuvinte?
Prin faptul ca avem puterea de a conduce o minte, a altcuiva, inspre intelesurile pe care ne propunem sa le transmitem, si jonglam cu taceri si jumatati de fraze si cuvinte tari?
Prin senzatia de putere asupra unui alt om care nu ne cunoaste, dar pe care-l facem, construindu-ne o persona, sa ne doreasca?
Prin acordul mental pe care-l putem atinge, alaturi de altcineva, cind vibram la unison?
Prin prefigurarea unei partide de sex?
Prin placerea lingvistica a unei discutii plina de insinuari, de cuvinte cu doua taisuri, de fraze care spun mai mult decit vor sa spuna?
Prin auto-validarea pe care o obtinem din toate astea?
Poate. Eu sint aici ca sa va ofer placere – placerea pura a voyeurului, aceea de a privi in intimitatea altuia. Lingvistica, de data asta.
Niciun comentariu până acum.
nici un comentariu până acum
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
